vineri, 5 aprilie 2013

oameni fără de feţe



până aici ţi-a fost
îi strig şi-l ţin strâns de mână
ce i-aş mai putea zice cuiva care
nu ştie că m-am născut în ţara
în care copiii îşi vând copilăria
la colţ de stradă sau
te poţi îmbogăţi din cancer

oameni fără de feţe
îmi strigă numele
din carele de foc
aruncă grămezile
de şerpi încolăciţi
-umbrar de chipuri-
cu zâmbet răvăşit
colorează vocile în albastru
şi îmi promit o linişte de fier
.....................................................
atunci cad
atârnând brusc
suspendată de limba
umflată a puternicului pământ

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...