luni, 1 aprilie 2013

statui de-o noapte

statui de-o noapte


era singurul băiat de la chimie
care știa atât de bine
a îndoi secunda
îmi plăcea să ies
noaptea împreună cu el
pe când ei dormeau
nu aveam trup
doar părți de carne
împărțite cândva
oamenilor de rând și
el făcea din mine un copil
cu obrazul de ceară
să văd zicea să văd
dacă o să te mai recunoască
aceia care îți tot spuneau că
ești vulgară și îți întorceau coastele
înspre ei ca pe un drum prăfuit
pe care își duceau sacii în spinare
mai știi tu mai știi insista el
ce
nu-mi răspundea niciodată
doar
lăsa liniștea să își desfacă aripile negre peste noi și
rămâneam tăcuți-tăcuți-statui de-o noapte

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...