treceau dincolo de ape
umbre însoţitoare oarbe
târându-şi paşii grei de fum
peste un apus sângerând
şi
mă goleam de dinăuntru
în afară de dinafară
înăuntru -o flacără adorită
într-un gând păsările întunericului
ciuguleau din seminţele florilor
şi
mă tot amestecam
de dinăuntru şi de dinafară
cu spaima
cu noaptea
cu picăturile amare împrăştiate
în cerurile spumegând
oamenilor le-ar lua o viaţă
să îşi astupe urmele
oamenii ar fi mai fericiţi
dacă nu s-ar mai
împiedica
în cuvinte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu