treceau dincolo de ape
umbre însoţitoare oarbe
târându-şi paşii grei de fum
peste un apus sângerând
şi
mă goleam de dinăuntru
în afară de dinafară
înăuntru -o flacără adorită
într-un gând păsările întunericului
ciuguleau din seminţele florilor
şi
mă tot amestecam
de dinăuntru şi de dinafară
cu spaima
cu noaptea
cu picăturile amare împrăştiate
în cerurile spumegând
oamenilor le-ar lua o viaţă
să îşi astupe urmele
oamenii ar fi mai fericiţi
dacă nu s-ar mai
împiedica
în cuvinte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu