luni, 22 aprilie 2013

douăzeci şi unu...

douăzeci şi unu
numărătoare prevenitivă a creaţiei
te numără în douăzeci şi unu
de paşi, de trepte, de nopţi nedormite
zile în care am uitat să mă închin
să mă rog pentru cei
aflaţi în suferinţă
douăzeci şi una de petale
cu dinţii de metal
muşcă din urma umărului meu
în douăzeci şi una de răni
îmi înfloreşte sângele
ca o trapă rotundă
pe alocuri crestată de
gura flămândă şi suptă
a vreunui criminal

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...