păsări cu ochi de ceaţă
îşi înmoaie penele-n amurg
nu mai e mult îmi zic
Undeva
Cândva
Cineva o să-mi croiască
aripi de mătase
ca o sihastră
în burta stranie a nopţii
o să ma avânt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
peregrinii de mătase
au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu tulburat ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...
-
Ziua începea cu aceeași rutină: alergatul spre tren, compania uneori insuportabilă a unor cetățenii gălăgioși, cu tupeul dat la maximum, hal...
-
-câtă frumusețe, nu-i așa, doamna mea? întrebarea femeii mă luase prin surprindere. am tresărit iritată de parcă întrebarea ei neașteptată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu