păsări cu ochi de ceaţă
îşi înmoaie penele-n amurg
nu mai e mult îmi zic
Undeva
Cândva
Cineva o să-mi croiască
aripi de mătase
ca o sihastră
în burta stranie a nopţii
o să ma avânt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Silozurile
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
Un loc al meu Din zori și până-n noapte m-am rugat, Să am un loc al meu, umbrit, fără păcat, În care, nici în zi și nici în noa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu