marți, 23 aprilie 2013

aşa începea poveste

mi-au dat un copil
din tren nu-l cunoşteam
e al tău mi-au zis
şi nu am mai avut ce face
de atunci
mă plimbă zilnic să nu plângă
îmi zic să nu mă plângă
trenul ne leagănă
şi eu îi cânt îi tot cânt
copilul meu nu adoarme niciodată
s-a lipit de o banchetă albastră
îşi balansează mâinile
pe lângă trupul inert
mă priveşte
nu mă ascultă
dar eu nu ştiu
şi continui nestingherită
 să îi cânt
pe un câmp teribil de trist
din când în când
scot capetele înfiorate
trandafirii arătându-şi spinii-aşa începea povestea

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...