alergăm
alergam
râzând copilăreşte
culegeam cu mâinile lumini
pe holuri răzbat glasurile severe
ale profesorilor scorţoşi
fiecare clasă avea
câte un pian
astăzi ne va cânta cornelia
şi ne sprijinim frunţile
de tabla înnegrită
încercând zborul
de Dincolo
............................................
într-o zi
au dispărut
pianul
copiii
glasurile cristaline
ecoul
eeee-
cooo-
uuuul
..............................................
prea mult domnilor
striga domnul acela
de după dunga
ochelarilor rotunzi
şi
cortina cenuşie răbufneşte
trasă de nişte degete din fier
lăsând copiii umbrelor de fum
să evadeze
coborând
coborând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu