marți, 9 aprilie 2013

@

1.visez

că îmi este foarte cald
că el nu mă mai recunoaşte
oamenii mă arată cu degetul
strigându-i las`-o
de-acum nu o
mai poţi aprinde
singură

va arde

2.sunt

un fel de împărat
care încearcă
să cucerească
lacrima ploii

3. mâinile mele se-ntind
se-ntind ca două liane tot
cresc încercând
să te acuprindă
albastrul meu etern

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...