sunt aproape departe de tine
nu mai aud ceruri că altfel de ce
adâncul din pântec m-ar zăvorî
şi-mi zic iată sunt om în carne peste oase
e ca şi vorba filozofului :exist!!!
m-ai fi putut numi o noapte
cu brațele deschise viata poate
m-ai numi între un da şi un nu scrâșnesc
o sângerare a ascuțișului
până la os o zbatere cu palmele
strâns apăsate peste pleoape
într-un azil de suflete dacă mai putea găsi
ți-aș coase mâinile cu firul apelor nestinse
trupul să îți fie același cu ochii tăi de sticlă
scânteind căderi pe marginea tivită de lumini
suspin adânc şi îmi zic sunt noapte dară
că altfel de ce mă întunec oare
de nu-l mai pot privi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu