luni, 22 aprilie 2013

dragă domnule M.

sunt aproape departe de tine
nu mai aud ceruri că altfel de ce
adâncul din pântec m-ar zăvorî
şi-mi zic iată sunt om în carne peste oase
e ca şi vorba filozofului :exist!!!

m-ai fi putut numi o noapte
cu brațele deschise viata poate
m-ai numi între un da şi un nu scrâșnesc
o sângerare a ascuțișului
până la os o zbatere cu palmele
strâns apăsate peste pleoape

într-un azil de suflete dacă mai putea găsi
ți-aș coase mâinile cu firul apelor nestinse
trupul să îți  fie același cu ochii tăi de sticlă
scânteind căderi pe marginea tivită de lumini
suspin adânc şi îmi zic sunt noapte dară
că altfel de ce mă întunec oare
de nu-l mai pot privi

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...