obosit
tot mai obosit
dincolo de gardul putred
ielele îţi vor cânta
și tu nu vei ști
îţi vor dansa și nu
le vei ierta prăbușirea
în mințile bolnave
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Simbioză
Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...
-
Ziua începea cu aceeași rutină: alergatul spre tren, compania uneori insuportabilă a unor cetățenii gălăgioși, cu tupeul dat la maximum, hal...
-
-câtă frumusețe, nu-i așa, doamna mea? întrebarea femeii mă luase prin surprindere. am tresărit iritată de parcă întrebarea ei neașteptată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu