obosit
tot mai obosit
dincolo de gardul putred
ielele îţi vor cânta
și tu nu vei ști
îţi vor dansa și nu
le vei ierta prăbușirea
în mințile bolnave
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
prea(lăuntrică
simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...
-
Poveste scrisă ca temă la obiectul Lectură suplimentară, în data de 17 mai 2009, după ce a ascultat povestea „Omul de tură dulce”, apărut...
-
De când te aşteptam, străine, pe ţărmul mării întârziat... Să ne-afundăm în valul ei, nebunul, Toţi aşteptaţii: unul...după unul... Pâ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu