Dorina Neculce- CV literar- membră a Societatii Culturale Junimea 90 Iasi, membră a Academiei libere ,,Păstorel,,-Iași. Publicatii: 7 volume de poezii, doua de proză scurtă. aparitii in multe antologii dintre care 12 internationale Membră a Uniunii Scriitorilor din India, membră NWU din anul 2014. Membră EWCA http://www.writingcenters.eu/neculce-dorina Publica doua volume(unul de proza si unul de poezie) in Canada. dor_ina64@yahoo.com
duminică, 28 aprilie 2013
pe la răscrucile de trupuri
femeie îi zice
cinsteşte numele bărbatului tău şi
uşa i se zdrobea de perete
în tunet şi umărul îi aluneca
prelung
ca un vaier al spicelor de grâu
culegea florile tăcerii
şi le aşeza pe frunte
desfătându-se într-o mare
de petale decupate
câte ceasuri să fi trecut
nu ştia dar el era acolo
înfipt până la brâu
în vechiul mal şi nu ştia că până şi malul
o să se surpe că cerul o să se amestece cu zarea
ca la o cină a băutorilor de umbre
stai moarte mai şezi uite colea
de ce să nu îngădui azi
nu se mai numără morţii
nu se mai scutură
copacul facerii au
secat de mult izvoarele şi
ne adunăm târându-ne umbrele cu toţii şi
ne zdrobim unii de alţii
să iasă să iasă striga copilul
astupându-şi dinţii
vedeam cum se întunecă iar zarea
vedeam cum ies peştii buimăciţi din burtă şi el striga
să iasă să iasă ooo aşteptare nefastă
câinele dingo i se înecase
de peste un an
.................................................
pe la răscrucile de trupuri
se bat iar cuie ruginite
cu zdruncinări de semne
pe la răscrucile de drumuri
de la o vreme
nu mai trece nimeni
o să îi recunoaştem
cândva
o să îi...
când ne vom scoate capetele
ca la comandă
printre sârmele ghimpate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
00
cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...

-
atent șlefuit pe umeri de piatră cerul coboară apele se strâng în nisip apare doar urma ta ca o femeie din fier cu fruntea ap...
-
Un premiu literar obținut de fiica mea, Adelina. Fetiţa de turtă dulce autoare, Adelina Ciocan Trăiau odată...
-
între obrazul meu și-al mării se ofilește dimineața un pâlc de nuferi palizi îmi zâmbesc de sub tristețe arzând în valuri se ridică si...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu