surâsul meu gothic(4)
undeva în așternutul nopții
gândurile noastre se acuprind
sărut medieval cu zornăit de lance
pumnale sugrumând văzduhul
păreau că ne schimbă sensurile
vieții atinse crunt de aripa moliei
roasă de singurătate
și eu și tu
pe față universului
ne proiectează umbre viorii vibrante
ca niște palme deschise care
încearcă să ne atragă în adânc
tot mai adânc mai înfundat pământul
icnește înghițindu-ne lacrimile sărate
apoi doar gândurile tale apoase vestejite
apocaliptice desene pe un asfalt murdar
gânduri de om sărman
era și normal
fericirea își împarte ochiul pe din două și
eu simt nevoia să mă ascufund
somnul meu are gust amar
tu dormi
strângând în brațe umbra izvoarelor reci
care ne înfășoară nebunia în mantie de cer
http://youtu.be/CNzRlmyiwg4
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu