e trandafirul morţii
îi spun:- femeie
părţi din palmele mele ai vrut şi
nu am avut parte(cum ţi-au spus mulţii) de
trupul împietrit
târât
în lanţuri crescut
în fărădelege mit nu mai există şi
am să mă trezesc într-o dimineaţă
cu faţa răvăşită mă voi închina
ţie celui crescut cu miere şi lapte
ba chiar femeie samarineancă de o noapte
am să îţi fiu coroană rotundă copac
viu cu rădăcinile moarte am să
mă aşez cruce peste pieptul tău
ca păsărea tăiată cu limba despicată
şi Tu îmi vei şi zice: iubito!
aici chiar aici între întuneric şi adânc
aici în cuibul tău de şarpe zace sufletul meu
dărâmat templu cu îngeri fără de braţe
striviţi ascuţiţi
întind de o parte şi de alta
acest trandafir imaculat
dăltuit morţii
petală cu petală
spin cu spin
ca pe un laurus nobilis
de acoperit păcatele lumii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu