în câmpul rochiei mele
negre înflorea îngerul galben
tot mai galben
tot mai galben
smuls din tăcere
cu zâmbet / licărire de noapte
ca „o făclie aprinsă în lumânările de Paște”
ardeam
ardeam și coboram trepte
în adânc
treaptă cu treaptă
cu treaptă
-ecou- de sângerisipit în trupul nevlăguit
al mării
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
,.......rupt si despicat de securea hazardului m-am aflat si eu ades, sau afisat pe propria raspundere si cu propria vointa la panoul publicitar al celor care trebuie "retinuti" si "evitati", ...strans apoi de aceeasi vointa proprie si aferenta, impins inainte de aceeasi nedogmatica, naturala, instictiva si "Phoenixiana" ambitie,...tarandu-ma, sau zburand, plangand sau razand, traind sau retraind, privind inapoi cu nostalgii dorind sa fiu nenascut inca,.........ce sa mai spun,..........sa mai spun ??
manuro cu respect si apreciere
www.manuroartis.deviantart.com
multumesc, Manuro! cu aceleasi aprecieri
Trimiteți un comentariu