învăluită-n timp
suspendată între
cer și pământ-altar viu-
degete uscte de femeie nevricoasă,
evantai amestecat în
aburul nopții îngropând cuvinte într-un
surâs lasciv lipit buzelor de piatră
mă-ntreb necontenit
cine-mi va culege umărul
încremenit/
falduri crinolini/
foșnet anxios al aripilor
de bufnițe chioare și tu
funerarul meu descânt
mă încorsetezi
lăsându-mă liber
rostogolești în mine hăuri
adăpost al liniștii mele moarte/
și treSar de
a dreapta și de
a stânga/pendulă ucigașă
anotimp absent
iubire decapitată între cer și
pământ până când
mă vei cerne, doamne?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu