duminică, 26 august 2012

până când mă vei cerne, doamne?

învăluită-n timp
suspendată între
cer și pământ-altar viu-
degete uscte de femeie nevricoasă,
evantai amestecat în
aburul nopții îngropând cuvinte într-un
surâs lasciv lipit buzelor de piatră
mă-ntreb necontenit
cine-mi va culege umărul
încremenit/
falduri crinolini/
foșnet anxios al aripilor
de bufnițe chioare și tu
funerarul meu descânt
mă încorsetezi
lăsându-mă liber
rostogolești în mine hăuri
adăpost al liniștii mele moarte/
și treSar de
a dreapta și de
a stânga/pendulă ucigașă
anotimp absent
iubire decapitată între cer și
pământ până când
mă vei cerne, doamne?

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...