luni, 6 august 2012

dar

dar
într-o zi,
mi-am cumpărat
de prin talcioc
un hârb de viață,
cu ață o târam în umbra mea.
ce sunet trist!
ce inimă cu spini de trandafir
înfipți în față!!!
ce vă uitați și voi, așaa?
acum, nu mai e hârb,
acum, e viață,
și parcă seamănă,
cumva,
cu viața mea...

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...