o iau la pas
prin orașul de foc
soarele se scurge
în galerii
șobolani putrezi
îngroașă obrazul zgomotos al morții
inimă-podoabă funerară
zdrențuită
nu te mai zdrobi
(și sufletului din palme
îi cresc alte ramuri
mult mai fibroase)
eu mă ascund
în răcoarea nopții(să nu mă mai vadă nimeni sau Niciodată)
homleri murdari
alungă câinii
și?
atunci?
îmi iau viața înapoi
între degetele uscate
........................................
o iau la pas
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu