tăcere

și i-a cerut să
tacă ea a tăcut dar
tălpile lăsau urme adânci pe
o apă a cerului înghețat și
tabloul acela cu ochii holbați cum poate
să-l mai uite ți-e dragă credința ta, neamule?
știu că ți-e dragă
da da
și le-a cerut să tacă
taci neam de năpârcă slugă
săracă ți-e haina atârnată pe sfoară
se clătina slugă săracă
se clatina peste gurile flămânde când
vei sufla doamne pâlpâire de floare
miresme de tunete deschideau cerul
haide haide că
poți un pas
încă un pas înfășoară-te-n pânze ușoare
până la al nouă-lea hotar
grâmădi-voi lumina în sanctuare
scutura-se-vor mințile a turbare și
plângeți ochi nătângi
plângeți-vă lacrima adevărată
trupul ți-l strigă
zeii!
tăcere!
tăcere!
celor de dincolo nu le va fi
vreodată
așa de frig