stele arzătoare tulburi sau reci
stele plumburii asemeni prafului stelar
din cutia cu scrisorile iubitului albastru
au început iar să mă pască și alerg pe
culoarul morții cu nerăbdarea de mână
să le caut un adăpost săracilor lui lazăr
să le ud buzele cu ramurile dimineții
înapoi câini tirbați
piața asta unde se ucid florile
cu lovituri de secure ca pe
niște miei nenuntiți
în zile de sabat nu mai e a voastră
aici
voi zace eu
sub mantia nenorocului
veșnic-
în sărbătoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Silozurile
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
Un loc al meu Din zori și până-n noapte m-am rugat, Să am un loc al meu, umbrit, fără păcat, În care, nici în zi și nici în noa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu