stele arzătoare tulburi sau reci
stele plumburii asemeni prafului stelar
din cutia cu scrisorile iubitului albastru
au început iar să mă pască și alerg pe
culoarul morții cu nerăbdarea de mână
să le caut un adăpost săracilor lui lazăr
să le ud buzele cu ramurile dimineții
înapoi câini tirbați
piața asta unde se ucid florile
cu lovituri de secure ca pe
niște miei nenuntiți
în zile de sabat nu mai e a voastră
aici
voi zace eu
sub mantia nenorocului
veșnic-
în sărbătoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu