joi, 9 august 2012

rugă-lăuntrică

rugă-lăuntrică

mai îngăduie doamne
gurii mele
să verse
aburul
de lumină
mă va umple
îndesându-mă în maluri
îmi va zice:
-treci!
cu pantofii stâlciți
ai vieții
în mâna dreaptă
mă voi târî
cu picioarele arse
de liniștea asta
perversă stare și
o să îmi umplu golul
de dinafară
înauntru
de dinăuntru
în afară
brațe scrumite mă vor acuprinde
amenințându-mi ochii-aceste
scurse primăveri ostoite
chemate să ți se supună
certătoare și cerșetoare
cu mâinile săpate
într-o liniște albastră

3 comentarii:

Mariana Cristescu spunea...

Ce frumos, doamnă, domnişoară...! Aveţi o sensibilitate aparte şi, dacă îmi îngăduiţi obsrvaţia, prea multă durere pentru un om tânăr... Dar poemul e superb. V-a scăpat totuşi un verb scris inexact, îmi permit să vă semnalez, fiindcă realmente sunteti prea talentată pentru a deveni vulnerabilă gramatical. Se scrie „mă voi târî”, terminaţia corectă este cu î din i.

Mariana Cristescu spunea...

Scuze, şi eu am mâncat un e - de la „observaţia”... Vedeţi ce lesne greşim?!

misionara spunea...

multumesc de lectura si aprecieri. cu drag

00

cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...