marți, 21 august 2012

o sută una oară

când mă rod pantofii
vieții îi pun plasturi
durerile șuieră ca niște trenuri eșuate
rămase din alte timpuri pe un câmp cu maci
țesuți în covorul de sânge scriu versuri
alunec de-a lungul zilelor numărând
o sută unu/ o sută una oară te
risipesc viață deșartă în căutări pe
miile de kilometri am adunat
răcoarea suflărilor tale și am trecut nepăsător pe lângă cimitir
ironic poate
chiar surâzând

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...