marți, 7 august 2012

coboară zeii

andromeda își dezvelește impudic
brațul de fecioară cu unghii încovoiate
quasari mă absorb cu zdrobiri de oase
mă plâng apusului de durerile
sparte în scrâșnet de cobză
păpușile iadului își mângâie cu
brațele rupte buzele înalbăstrite
de florile păcatelor
ah aceste mâini adânc pierdute
în mângâieri deșarte
îmi iau umerii înapoi
mă așez pe malul zidului dărâmat și
îmi sorb degetele de parcă aș soarbe
dintr-o narghilea
uitată vrăjitoare a pădurilor virgine
te strig
te caut
te alung
mă nasc și mă omor
zeii coboară
din pântecul luminii
din măduve de chiparoși
cu cazmale oțelite
desprind ochilor mei geana
închisă
închisă/deschisă
deschisă și adormită
pe un trup absurd cu fructe sfârtecate
la căpătâi coifuri de aur
femei
femei
femei și-un gust amar

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...