omule cu chip de astru,
chip albastru,
chip sihastru,
rupe lanțurile mele,
sfarmă-le în colți de stele
să le spele niște iele și
mă du peste câmpii
mărăcinii să-i simt vii.
rupe-mi inima în două
și-o îmbracă-n haină nouă,
haină nouă de mătasă,
simte-mi geana mătăsoasă,
spune-mi iar că sunt frumoasă,
că m-ai vrea la tine-n casă.
vreau să-ți văd iar ochiul astru,
chip albastru de sihastru,
s-aud dorurile tale,
dor de mine și izvoare,
dor de vorbe-amăgitoare și
de clipa ce-a trecut
îngropată-n dorul mut
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu