din obrazul fleșcăit
al disperării storceam
lacrimi de bronz
săpate cu stropi de sânge
(plămadă a morților fade
cu umărul gol)
pic și pic
pic
suferinde ca bolovanii șlefuiți
cad zgomotos în burta nopții
neminunat descântec
trecător prin gura
asta de cer care
mă înghite
mă înghite cu sughițuri împrumutate
de peste lumi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sentinţe
mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...
-
Poveste scrisă ca temă la obiectul Lectură suplimentară, în data de 17 mai 2009, după ce a ascultat povestea „Omul de tură dulce”, apărut...
-
(Lucrarea aceasta va fi prezentată in cadrul unui Simpozion educativ national) Autor. Epure Dorica, profesor în învăţământul preşco...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu