din obrazul fleșcăit
al disperării storceam
lacrimi de bronz
săpate cu stropi de sânge
(plămadă a morților fade
cu umărul gol)
pic și pic
pic
suferinde ca bolovanii șlefuiți
cad zgomotos în burta nopții
neminunat descântec
trecător prin gura
asta de cer care
mă înghite
mă înghite cu sughițuri împrumutate
de peste lumi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
doi dinţi din faţă
doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...
-
Ziua începea cu aceeași rutină: alergatul spre tren, compania uneori insuportabilă a unor cetățenii gălăgioși, cu tupeul dat la maximum, hal...
-
-câtă frumusețe, nu-i așa, doamna mea? întrebarea femeii mă luase prin surprindere. am tresărit iritată de parcă întrebarea ei neașteptată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu