te caut în toate iubirile lumii
tu-poezie, nume de faur,
de prea târzie dimineață
ai prins în tine zborul
cu fața întoarsă, cu
dorul de mâine, de neființă,
de a înălța aripi în peștera adâncă
zbatere aprigă în pâlpâiri de inorog cu
blesteme încrustate în frunte
privești și uiți că ai fost vreodată
o ramură verde de maslin în mâna
celor ce au trădat o
lacrimă /zâmbet de smoală scursă pe un obraz
pictat în dangăt ce sparge nourii
și furtunile în gene asprite
desenând așternuturile nopții pe un
cer mult prea înalt ca niște muguri de viață
plesniți pe buzele toameni șoptesc numele tău-
durut și temut strigat în gură flămândă
cu limbă de foc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu