numai aici îmi pun numele pe față
ochi(mai răi decât lumea) vor
trece peste oglindirea mea
și o să îmi însemnez cu dalta fericirilor
tristețea pe obraz-floare de nufăr negru-
să nu mi-o rupeți
să știți că e a mea-
ecou surd intrat
în crucile de lemn-
tocită
în mine
doar păsări oarbe
însetate mai pot intra
și uite uită-te bine de
dinafară
îmi cresc unghii
ascuțite încovoiate tari
ca niște elitre de metal
să pot pământul
a-l scurma
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu