numai aici îmi pun numele pe față
ochi(mai răi decât lumea) vor
trece peste oglindirea mea
și o să îmi însemnez cu dalta fericirilor
tristețea pe obraz-floare de nufăr negru-
să nu mi-o rupeți
să știți că e a mea-
ecou surd intrat
în crucile de lemn-
tocită
în mine
doar păsări oarbe
însetate mai pot intra
și uite uită-te bine de
dinafară
îmi cresc unghii
ascuțite încovoiate tari
ca niște elitre de metal
să pot pământul
a-l scurma
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu