miercuri, 15 august 2012

învelește-mă, noapte

învelește-mă noapte în faldurii sorții
să mă pot odihni să mai pot spune:
hai viață leagănă-mă
într-un ultim hamac am să stau cuminte
cu minte voi spune: vai mie
mi-au putrezit toate ramurile și
o să lâncezesc aici neștiută
nemaiaflată de Nimeni
aici la marginea cristalizată a tăcerilor sihastre
în mijlocul lumii și în adâncul
de veacuri îmi voi scufunda toate gândurile
trecându-mi prin foc picioarele bășicate am să alerg
alerg către o cale necunoscută ție
undeva unde îngenunchează ielele în
miez de noapte fără să îmi smulgă aripile
am să mă opresc din când
în când să-mi pot aminti 
copilăriile cu gust de vară
învelește-mă, noapte!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa poezie! Felicitari!

misionara spunea...

multumesc de vizita si semn!

MA CITESC INGERII RATACITI....wmv