marți, 10 ianuarie 2012

uneori, când respir...

uneori când respir între două puncte
aș vrea să fii lângă mine ca să
putem împărți chriștii de plumb
jumătatea din stânga mie
jumătatea pierdută ție

poate o să plouă peste gânduri
cu dorințe uscate/aprinse
noi o să ne vopsim pieile în nuanțe
stoarse din arborii pitici de tissa și
atunci o să ne bucurăm sfârșindu-ne în
cântecul broaștelor sălbatice tu
o să îmi poți mângâia extrem de tandru
tâmpla deschisă prin care se vor prelinge
neliniști și o să le îmblânzești
spunându-le că dacă mă întorceai pe dos
haină solitară drumeților spre mecca
m-ai fi putut cunoaște și pe dinăuntru

dacă nu se rupea cerul în inima lui înstelată
nu curgeau cicatrici înroșite și reci
peste pădurile de fag
și nu îmi mai ziceai de formă
lasă iubito o să treacă și asta și
o să trăim muuuult ducându-ne în coaste
durerile chircite cu genunchii
la gură și mâinile pe dinafară
vâslind ca niște lopeți scorojite o
să ne lovească vântul hain de marginile zării
îngropându-ne în mijlocul mocirlos al zilelor apoase
când o să plouă cu nuanțe o să știm că pământul ne este tată
și o să ne închinăm smeriți la oameni ca la
niște lumânări înflăcărate
cerându-le să ne mai păsuiască trecerea

și-n noi o să se scurgă lin acele șapte ceruri
ca niște râuri umplute cu nuferi triști
gata să ne absoarbă nebuniile
cu buzele lor albite și-nfruptate

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...