miercuri, 11 ianuarie 2012

e toamna sufletelor

sabia mea se înfige în trupul de
la marginea pădurilor și mă întreb
de ce am fost numită pasăre măiastră
dacă ucid zilele și luminez cu
bulgăre de jar nopțile

și oare ploaia de săgeți
de ce-ar ucide cerul
când buchetele de trandafiri
se torc în fire de păianjen

copacii își plâng în mine
frunzele însângerate
luna e pe drum
și eu trec topindu-mă ca
o dâră de fum/cruce răstignită
în trupul meu

e toamna sufletelor rătăcite
îmi zic și zac și eu/ pierduta
fără neam te simt aproape viu cu cele
șapte săbii îmi scrii cu sânge proaspăt
cum s-au desprins fâșii din trupul morții
și câte vieții s-au abătul năprasnic
într-un singur OM
............................................
și în mințile noastre
se dă o luptă încrâncenată

2 comentarii:

DoarATAT spunea...

Bună Ziua !
Un AN NOU Minunat !
La Mulţi Ani !
~
Încrâncenare contopită a Naturii în OM, ori ... viceversa, nu mai contează; totul se dezlănţuie, totul se rupe, se destramă; iar minţile ni se încruntă.
Destin:
"de ce am fost numită pasăre măiastră
dacă ucid zilele și luminez cu
bulgăre de jar nopțile
"
Un păianjen, îşi ţese blând şi tandru, decolteul Morţii viitoare.
~
Cornelius, :)

misionara spunea...

La multi ani si dv. multumesc de citire. cu drag

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...