spânzurătoarea

sânzurătoarea

e un joc sau poate fi
o jucărie uitată în castelui de nisip
inima cavalerului albastru spumegă
uitând să mai privească înserarea şi
se curbează ca o pasăre cu zborul rotund
îi aud fâlfâirile pregătite de moarte
lângă zidul umed rugineşte sabia tăcerii

cavalerul albastru îşi apasă liniştea sau
pasărea în piept şi iese ca să vadă
ruinele prin ochii ce au început
să crească de-a lungul şi de-a latul cerului

*
o ridicare a mâinii cu degetul arătător
încovoiat a bătrâneţe opreşte furia pumnanelor cu
palma dreaptă chemând sângele iubirii
să bolborosească

**
spânzurătoare-i un simplu joc gândeşte
lângă zidul umed şi
sufletul Lui scurs
a început
uşooor şi stins
să-mi putrezească