adun arsurile de pleoape

demult nu mai ascult îndemnul
de bună voie îmi dezbrac
sufletul de piele
să mă
arunc în marea moartă
apăsătoare
inimă fără de coarde
troienele-mi te scaldă și eu
ascult din criptă glasuri sparte
cioburi subțiri îmi răscolesc adâncul
amețitoare haină de pripas

mâinile mele tresaltă în zare
mângâie cerul pe umerii de aur
adun arsurile de pleoape cu
boabe sfărâmate

nicicând n-am să aștept fărâme de imperii
stăpână sunt peste un regat de umbre cu măștile
hidoase fumurii

:) și totuși
prin crăpătura viselor de jad
văd buzele tale ascunse
încearcă să îmi contureze
chipul ce
mi se stinge
(cu penele-nfoiate)
în oglinzile crescute stinghere
de-a lungul și de-a latul
ochilor tăi
agățam
semne sanscrite
distincții sângerate