pe muntele sinai
am îngenuncheat
mută
adunând genunchi alăturea de mine topeam umbre
nu trebuie să te risipeşti de la unul la celălalt
lasă genunchiul
să te caute
îmi şopteau gurile adumbrite fără de chipuri
arestate în oglinda
temniţă de gânduri
*
tac tac tac mi se ascut tăcerile de faţă
şi
zac mută în muntele sinai
pradă uşoară mulţimilor de piepturi
dimensiuni legate cu degetele de foi îngălbenite
trup între câmpuri sparg furiile de mal
numai în stâncă dormea şi înflorea
înflorea şi respira
respira şi se risipea
cu fruntea în ţărână
CUVÂNTUL
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu