printre zăpezi
aerul miroase a sămânță
răsădită în pereții văruiți
cu lacrimi de odinioară
aici soarele strălucește
întruna îmi zici cu palmele umplute
de lumină vin și pleacă păsări
decupate din mormânt cu zboruri ninse
de arme înstelate
universuri de hârtie se nasc
din ceruri de cenușă
și eu îmi aștern îndoiala pe
marginea cetății asupra unor guri înfometate
de
sărutări deșarte ce încearcă să îmi mângăie tardiv
brazda adâncită de sub frunte
aprind rugul necunoașterii
e unul din duhurile nopții care încearcă
răscolind cu gheara însângerată
zările
să ne îngroape alături în ape de apus.
-dă-mi mâna, prietene,
iar înfloresc vișinii la poartă
sălbăticind cimitirele
cu frunze albe în formă de suflete moarte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu