azi îmi poți gusta din vise cu
iz de lut ars în cuptoare de primăveri
și nopți cu urme de mătase.
culoarul spaimei îmi apasă umerii înspre
figurile de ceară
mâinile ating răni
de cer sădite în obrazul lumii
ochiul șoimului sfarmă cu ciocul de fier
mințile tenebroase din care o să fugă orbii
târându-și pletele albite.
și eu stau lângă tine
-foc necuprins-
dragul meu de sub ramurile așteptării
o să ne acoperă o mantie suferindă cu
mâinile imaginare
al îngerilor de zăpezi.
mă rotesc peste cercul strâmt și
plesnesc în fruntea ta ca un mugure
cu adâncite rădăcini
limbile de jad țâșnesc
-s-a mai născut un om-
înspre tine se apleacă
urmându-și cale printre pietre
privirile din sanctuar îmi ard
poveștile în pieptul scurs
și
da
voi plânge
picurând
tăceri
ca într-o carte
cu foile cusute.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu