ÎNFĂŞATĂ ÎN ARIPĂ DE CORB
pătrund prin crăpăturile de ziduri
cu palmele sudate
cu ochi nedezlegaţi
mă strecor nebănuit
de straniu în alt fel ochi lăsaţi lumină
prin ferestre zgârii copacii alerg
fantomele prin cimitirul umed
pe când îşi uscă umbrele flexate înapoi
a unor fântâni părăginite
fîntâni încă vii -adăpost al
vocilor pierdute uitate întunecate
în care se pogoară cu mâinile
înainte un alt dumnezeu
oglindindu-şi strălucirea
ca la un festin-doar eu,
tu, de-a pururea rătăcitor
la braţ cu infinitul
străbatem universuri de hârtie
ne amestecăm în flacăra de fluture
întrupându-ne zidirea
alunecăm ne prăbuşim
treaptă cu treaptă-rezămătoare umbre-
a oamenilor-păsări fără trup
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu