ai văzut? coridoarele încep a se prelinge ca niște
dâre cenușii topite peste rană curg zile de sabat cu
fulgi de nea în geamuri se privesc chipurile impasibile fără de guri
fără de suflete
fară de brațe moi
și pietrele coboară
coboară în mine alunecând mă țintuiesc
în marginea de orizonturi cu mantia
bătută-n cuie ruginite mă zbat în pasărea de foc și mă ridic,
prin mine vor curge multe râuri cu matca înecată în groapa marianelor
la margine de maluri se topesc umbrele în
cețuri dense desprinde din obrajii morții
mă cheamă
uneori naiadele să îți mai dănțuim ,străinule, o horă înainte ca mâna mea să te îngroape tu vei renaște ca eu să pot
să-ți trec pe spate spre insula cu trup de șarpe.
ai văzut?
s-au prelins culoarele în dungi violace mă și destram
să-ți împletesc himere...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu