marți, 24 ianuarie 2012

iarna nu-ți va vorbi

mi-l amintesc pe sasha copilul născut vineri avea frunze uscate prin buzunare îi sunau talanții vânzători și nu credeam că mai pot opri răgetul leului îmi
astupam urechile cu palmele mici și chirceam genunchii la gură
taci sasha o să fie bine cimitirele au înfrunzit și s-a lasat liniștea ca la paradă peste orașul ăsta pe care îl duc peste tot
cu gurile lui de canale puturoase cu homleri de care uneori mă înduioșez și le aprind candele pe la colț de stradă să vadă și ei zorii și cum fug fantomele spre râu

e zi tristă cu fereastră luminoasă dar
o scânteie nu mai poate să aprindă un suflet drag
și îmi iau scalpul în mâna dreaptă
în stânga țin mereu paharul cu poeme tari
le îndes în gura pruncilor de liliac

ah ah nopțile astea cu dureri de oase
până când să le fiu mantie de noapte
până când să mă porți pe umeri
ca pe o necunoscută matematică

cine sunt cei doi care împing
carul mare spre carul mic prin apele cerului
mai aproape de tundră

omega și alfa spui
omule cu umerii morți
nu mă mai topi ca pe o pată alba
în rotiri de stol
așează-mi doar cuiele mai bine
în mâini și în picioare

iarna oricum
niciodată
nu îți va mai vorbi

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...