în miez de noapte mă transform în ploaie
dragul meu cu stele de argint pe mantia
de zare ai chipuri vii de broaște pe
care le transformi în crini
și uneori îți ning în gânduri
cu sclipiri de
ramuri albe ai crede că-s un
colț ascuns de pernă
ucigașă strânsă-n
pumnii tăi mărunți
și scrijelesc adânc pereții nopților albastre
ai crede că sunt soarele ascuns în poală de
munții cei trufași orbecăind pe stânca ascuțită
îmi tai cărările prin vis aduc la
căpătâiul patului tablou uitat în jurămintele
morminte și te amestec din țărână
fac iar lumină
stălucindu-ți în piele
ca un felinar
mă-ndes și
te
aprind
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
atent șlefuit pe umeri de piatră cerul coboară apele se strâng în nisip apare doar urma ta ca o femeie din fier cu fruntea ap...
-
Un premiu literar obținut de fiica mea, Adelina. Fetiţa de turtă dulce autoare, Adelina Ciocan Trăiau odată... -
între obrazul meu și-al mării se ofilește dimineața un pâlc de nuferi palizi îmi zâmbesc de sub tristețe arzând în valuri se ridică si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu