să nu sufli prea tare în lampă
firul de nisip o să se răstoarne peste
umbre și cântăreața o să își dea extaziată ochii peste cap
mângâindu-și frenetic trupul subțire traversat de ceață
sunt nopțile acelea cu adevărat albastre în care aș vrea să îmi arunc la tomberon toate visele dezgolindu-mi sufletul de taine ca tu să mă privești înainte de trecerea râului styks și să mă zărești de după muntele de granit așa cum m-ai simțit odată fără să știi că o să îți adorm noapte de noapte la poartă cu surâsul tăiat adânc pe buze
și că o să pot să te ademenesc
înspre lumină
părându-ți mereu
alta și alta și alta
niciodată EU
și o să te simți liber
și o să mă crezi liberă
zbor de înger damnat
răsucit
înspre fereastră sfărâmând cerul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Tulburator. Oniric.
va multumesc de vizita
Trimiteți un comentariu