(de)dublare

părea că timpul însuşi se alungeşte
se alungeşte la nesfârşit
inepuizant
sufletul se chircea
la orice atingere:
,,prin starea asta parcă am
mai trecut,, îşi zicea şi
auzea clar corzile
vibrând prin starea asta
privea în urmă
admirându-şi umbrele
ca şi cum şi-ar fi admirat
o trenă de
mireasă
în oglindă
corul bisericii intona
un Laudaţio
pentru ea
să se fi aprins doar
pentru ea
toate luminile acelea
care înconjurau  terasa
cartea caietul stiloul
călimara albastră
toate erau Acolo
dar ea?
unde era EA...