ma infasor pe stalpul cel de fum ca iedera
albastra
trec pe langa
sentimente expirate
atarn in pomul facerii
de vaiete prelungi
invart cu degetele
incovoiate
in tigaie si
ma stoprsc cu jar
ii strig himerei
de dupa linia conturata
pe obrazul mortii :
arzi, iubire,
arzi!!!
ce mama dracului!
doar suntem singuri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
2 comentarii:
http://cititordeproza.ning.com/profile/manuro
te stiu si te apreciez. pasii ni s-au mai intersectat pe cititor de proza. cu mare drag
Trimiteți un comentariu