ma infasor pe stalpul cel de fum ca iedera
albastra
trec pe langa
sentimente expirate
atarn in pomul facerii
de vaiete prelungi
invart cu degetele
incovoiate
in tigaie si
ma stoprsc cu jar
ii strig himerei
de dupa linia conturata
pe obrazul mortii :
arzi, iubire,
arzi!!!
ce mama dracului!
doar suntem singuri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
http://cititordeproza.ning.com/profile/manuro
te stiu si te apreciez. pasii ni s-au mai intersectat pe cititor de proza. cu mare drag
Trimiteți un comentariu