învelește-mă noapte în faldurii sorții
să mă pot odihni să mai pot spune:
hai viață leagănă-mă
într-un ultim hamac am să stau cuminte
cu minte voi spune: vai mie
mi-au putrezit toate ramurile și
o să lâncezesc aici neștiută
nemaiaflată de Nimeni
aici la marginea cristalizată a tăcerilor sihastre
în mijlocul lumii și în adâncul
de veacuri îmi voi scufunda toate gândurile
trecându-mi prin foc picioarele bășicate am să alerg
alerg către o cale necunoscută ție
undeva unde îngenunchează ielele în
miez de noapte fără să îmi smulgă aripile
am să mă opresc din când
în când să-mi pot aminti
copilăriile cu gust de vară
învelește-mă, noapte!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Frumoasa poezie! Felicitari!
multumesc de vizita si semn!
Trimiteți un comentariu