pulsam în inima femeii
cu ochii aprinși
cu fața răvășită
și el săpa noi umbre
prin labirint deschidea
cărări întortochiate
ferite de lumină
prin cele două margini
păpușile cu chip de ceară
trudeau
cărau pământul
să umple coșul pieptului
apoi se răsturnau în mine
cu unghiile ascuțite
gata gata să îmi muște sufletul
și răsădeau flori cu aripi
aproape sângerii
……………………………………………
am dus-o bine în vara aceea
vânzându-mi toate unghiile din piept
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu