joi, 26 noiembrie 2015

lăuntrică

am învăţat
predestinarea
până la cea din
urmă treaptă
-cobor sau urc-
atât de evaziv îmi apare
adevărul
gândesc
în visul altora
trăiesc
în emoţiile mele
nu mă mai puteţi ajunge
zbor sau cad pe
deasupra unui
oraş cu porţile închise
şi toate astea au fost nu
aşteptate nu
pregătite
am fost surprinsă
de tunetul vocilor străine
atunci când îmi rosteam
ultimul cuvânt

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...