duminică, 29 noiembrie 2015
fiul rătăcitor
împuţinat la trup
dezrădăcinat
de taină
cu umerii rotunzi
uşor aplecat
caută drumul
înspre inima mea
drumeţul timpului neştiut
de ieri
nu s-a mai întors
caută drumul
uşor aplecat
cu genunchiul tocit
zâmbetului meu
cuprinzându-i absenţa
dezrobit
de încă o taină
subţiat de viaţă
şi încă un trup
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu