Nostalgii

Nu mai adie vântul pe poteci,
Doar crengi uscate ne însoțesc, azi,
Pasul,
Copacii își îndreaptă-n zare trupuri reci,
Plâng înfundat, dar nimeni
Nu le mai aude
Glasul.

A mai trecut o toamnă peste noi,
Cu ploaia frunzelor pictate,
Se împărațește liniștea-n zăvoi
Și mii de gânduri zac
Uitate.

Vin amintiri, cu degetele-n geam,
Și bat la inimi ferecate,
Suav ecou răzbate peste ram,
Chemând zadarnic întâmplări
Neîntâmplate.

Tu stai la geam cutremurat,
Aştepţi nerăbdător să-mi simţi
Plecarea,
Asculți tăcerea nopților târzii,
Şi-auzi cum valul sparge
Marea.