luni, 2 noiembrie 2015

despre viaţă cu sfială

scriu despre fericire
despre coborârea ei
în neant despre viaţa
care palpită în pieţe
cu tarabe burduşite
viaţa asta aşa de cunoscută
e ca o reţetă
uşor nesigură
preparată din visuri
surogat de înlocuit cafeaua
dimineaţa nu ne mai batem capul
cu schimbul valutar
câteva ceasuri
şi-au încurcat înadins limbile
în rest
totul decurge
conform planului
auzim clar
ticăitul pereţilor bolnavi

facem economii

până simţim  dureros
cum ne cresc
aripi aspre de lilieci
e o deghizare
despre care tot scriu
pentru că încerc să înţeleg
cine pe cine ia de piept

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...