El viața mea o poartă în cuvânt,
Doar mie îmi cunoaște zborul,
Și leagănă pe ram al meu avânt.
Iar ca tabloul să se închege,
Un Cupidon s-așază obosit,
Începe arcul să-și dezlege,
Săgețile din tolbă i-au pornit.
Şi dragostea de viață o revarsă,
Peste pământul plin de flori,
Pe geană lacrima-i îngheață,
Spre-a nu sfărâma oceanul de fiori.
Un dor de lume împăcată
Se cerne-n ploaia de culori,
Un curcubeu...o inimă curată...
Îmi desenează tainic peste nori.
Chiar azi m-am împăcat cu cerul,
Sunt gazda îngerilor rătăciți,
Pornesc prin inimi să-nțeleg misterul,
Celor de umbre răstigniți.
Un Cupidon s-așază obosit,
Începe arcul să-și dezlege,
Săgețile din tolbă i-au pornit.
Şi dragostea de viață o revarsă,
Peste pământul plin de flori,
Pe geană lacrima-i îngheață,
Spre-a nu sfărâma oceanul de fiori.
Un dor de lume împăcată
Se cerne-n ploaia de culori,
Un curcubeu...o inimă curată...
Îmi desenează tainic peste nori.
Chiar azi m-am împăcat cu cerul,
Sunt gazda îngerilor rătăciți,
Pornesc prin inimi să-nțeleg misterul,
Celor de umbre răstigniți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu