nu m-ai trezit doamne
în trupuri de oase cineva
mult
aplecat peste marginea sinistră
a coastelor mele închipuite
îmi cântă un
cântec suav/ îngânare de
o noapte
/pieire/ cum
îmi spune mama au tăiat
iară şi iară vițelul cel gras
apoi șterge de marginile cerului
mâinile ei însângerate
îmi leagănă venirea
scormonindu-și
de prin pământ
toate rănile ca o
creștere zadarnică a spuselor mele
astupându-mi culorile în chipuri de nuferi
cu frunzele pătate cum le-aș mai putea
cum le-aș mai simţi
frăgezimea sufletelor zbuciumate
creștere zadarnică a spuselor mele
astupându-mi culorile în chipuri de nuferi
cu frunzele pătate cum le-aș mai putea
cum le-aș mai simţi
frăgezimea sufletelor zbuciumate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu