luni, 2 noiembrie 2015

și totuși


eu stau
aici nu mai visez ținuturi
însorite nu te mai strig
ecoul îmi ruginește umbra mă amuțește
pentru încă o bătaie de o noapte/zi
sunt regina valurilor deșarte
cu mâinile mele țesute-n
miile de noduri cu
umerii mei grotești
limba elastică
ochii fără de sfârșit
aceeași haină de reptilă
din zgomotul infernal
al vrăjii care ne aseamănă

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...